Why will I never buy a Mac? (PC rules, Mac sucks…)
Out of principle. But, beyond that, because I do not want to join a group of idiots (most of them are, not all), with their brains washed by a guy much smarter then they will ever be. What Mr. Steve Jobs is basically saying and who is the Mac for?
Who?
The Mac si designed for boys and girls for whom everything that matters is appearance. It looks pretty well, they add a copule of stickers in the box they send you the computer in, which you will eventually stick somewhere where they will be extremely visible, so all your friends will notice that you have a Mac. I mean, why would you buy a Mac other than to let other people know YOU HAVE a Mac.for these people, it doesn’t matter that a Mac costs even three times more than a PC that does the exact same thing, what matters is that it is a Mac. And then, because it is a Mac, you ave to buy an iPHONE or an iPOD to complement it. They work seamlessly together, so its of vital importance to buy them. Also, you get more stickers. I guess seamlessly is a big word, hard to understand for the hormone-driven youngsters who crave for a Mac.
Marketing
I have never seen a more aggressive marketing from any other company before. A marketing that is not always truthful, either. The UK banned to Apple commercials because they were presenting false information. On the other hand, the moment you bought your first Mac, or Apple product in general, you become religious about it, and not in a good way. Apple will become God, Jobs will be the Pope. Immaculate, anything Steve Jobs says is true, there is no way he is lying about his products or over-pricing them. You become passionate about your little piece of plastic, and you start personifying it. Anyone who says that the Mac is not perfect is an idiot and ignorant. You, on the other hand bought the best computer in the world.
I know people who bought a Mac for close to 2000 dollars. They worked hard for it. My 850 dollars-HP is the same. With few exception, it has the same specifications as the Mac. Only my battery last for 6 hours, and the Mac’s for three. For double the price. A good investment, right?
Why not?
And I come back to the question in the headline. Why will I NEVER buy a Mac. One, because, as I have mentioned before I do not want to be part of this community, two, because I have better things to do with my money than buy a Mac. You usually change a laptop every year and a half, maximum of two.
What is the purpose of paying double the money to buy a product that in 20 months will lose over half its value? Three, I really got used to Windows, even with Vista. Actually, I have no problems with Vista. I prefer it to XP. There is a trend going on now, to hate Vista. Well, I’m not trendy. I like Vista.
Also, I can boast about the fact that I am smart. If my laptop breaks, I find a service in about 10 minutes. If a Mac breaks, there is no way of fixing it, except for an Apple store. So, you have to choose between the Apple store in Bucharest or Sofia.
The conclusion?
I prefer not to be trendy and joing the emo and mactard community with their apple stickers stuck everywhere. The PC still rules…
BIG BLACK DISCLAIMER:
THIS ARTICLE IS TARGETED AT EUROPEANS AND GENERALLY NON-AMERICANS BUYING MACS. FROM MY PERSONAL KNOWLEDGE, AMERICANS BUY MACS BECAUSE, IN THE U.S. EVERYONE HAS ONE AND GOT USED TO ONE, PLUS THEY REALLY NEED IT.
THE PRICE ISSUE STILL APPLIES, THOUGH. HOWEVER, IT IS THE CASE OF NON-AMERICANS WHO BUY MACS JUST TO SHOW THEM OFF.
Să explicăm istoria…
De ce n-o să îmi iau un Mac vreodată? (PC Rulz)
Din principiu. Dar mai presus de atât, pentru că nu vreau să mă alătur unei branşe de idioţi, oarecum cu creierii spălaţi de un băiat mult mai deştept decât ei. Păi ce zice domnul steve Jobs în prinicpiu şi cui i se adresează Mac-ul?
Cui?
Unor băieţi şi fete pentru care tot ceea ce contează este aspectul. Arată bine, îţi mai livrează şi două trei stickere în pachet ca să le lipeşti eventual pe el, ca să se prindă lumea că e Mac, ce dracu? Aceeaşi băieţi şi fete pentru care nu contează că un Mac costă cam de două ori mai mult decât un PC care face absolut acelaşi lucru, cel mai important este că e Mac. Şi pe urmă, fiindcă e Mac trebuie să i se ataşeze şi un iPOD sau iPHONE, pentru că, deh, merg “seamlesly” împreunpă. Cuvinte mari şi greu de înţeles pentru puştii hormonali care cumpără chestiile astea.
Marketing
Un marketing atât de agresiv nu cred că am mai văzut de la o companie vreodată. Şi mincinos în acelaşi timp. anglia a interzis două reclame de la iPHONE, nu de alta, dar pentru că erau false. Pe de cealaltă parte, în momentul în care ţi-ai cumpărat un Mac devii adeptul culturii şi începi să nu mai veti nimic greşit. Devii pasionat de bucata aia de plastic, oricine îţi spune că Mac-ul nu e perfect, este desigur un bou şi un inclut, pentru că, da, tu ţi-ai cumpărat cel mai bun computer din lume.
Am un coleg de cameră care a vrut un Mac. a muncit toată vara pe brânci şi şi-a luat la vreo 2000 USD un computer care are absolut acelaşi specificaţii cu HP-ul meu de 850 de dolari. Numai că pe HP-ul meu bateria îl ţine vreo 6 ore şi jumătate, iar Mac-ul nu se poate mândri decât cu vreo 2 jumate + trei. La dublu şi ceva preţ.
De ce nu?
Şi să revin la întrebarea din titlu. De ce nu o să îmi cumpăr Mac? Unu, pentru că, precum am mai spus, nu doresc să devin în niciun fel, aprte a acestei comunităţi, doi, fiindcă am lucruri mai bune de făcut cu banii decât să îmi iau aşa ceva. Oricum un alptop îl schimb la un an juamte-doi. Ce rost are să dau de două ori mai mulţi bani pe un produs care în 20 de luni o să valoreze sub jumătate din preţul cu care l-am cumpărat. Trei, m-am obişnuit cu Windows, chiar şi cu Vista. De fapt, eu nu am nicio problemă cu Vista. Îl prefer XP-ului. E la modă să fi împotriva Vista. Ei bine, eu nu sunt la modă. Mie îmi place vista.
Şi pot să mă mândresc că sunt băiat deştept. Măcar dacă mie mi se buşeşte laptopul, găsesc o reprezentanţă HP, sau un service în 10 minute maxim. Dacă nu eşti din Bucureşti, sau în cazul meu, Sofia, eşti fucked. Nu se bagă nimeni să îţi repare un Mac. Şi când ţi se fute bateria mai trebuie să îl trimiţi şi înapoi în State ca să o schimbe.
Concluzia?
Prefer să nu fiu la modă, în gaşca de emo şi mactarzi cu abţipilde cu mere lipite peste tot. PC rulz…
Anexa 1
Dacă totuşi ai chef să te joci pe un Mac, dar nu eşti prost să dai bani pe el, uite cum scrie băiatul ăsta că poţi să îţi transformi un PC în Mac, care cred că e o dobitocenie dublă faţă de cumpărarea unui Apple cumputer (sic!)
Interviuri ca lumea…
Mai dau şi eu din când în când peste un interviu bine scris. Şi mă bucur. Nespus. De fapt e un interviu unde întrebările sunt ca lumea. Şi când întrebările sunt ca lumea, aşişderea-s răspunsurile.
Jurnalul Naţional are un interviu cu Teo Trandafir despre viaţa publică şi relaţia cu Badea:
Practic, râsul ăsta a fost ceea ce v-a ţinut în viaţă şi în relaţia voastră. A şi acoperit multe lucruri pe care nu le ştiaţi unul despre celălalt.
Pentru început, da. După aceea am început să ne cunoaştem şi nu neapărat că n-am mai râs, dar aveam atâtea lucruri de vorbit, că, practic, nu mai aveam timp să râdem. Am înţeles relaţia între doi prieteni. De fapt, Mircea este singurul meu prieten adevărat. Eu, când spun prieten, îmi apare mecla lui pocită. Pe mine, Mir cea m-a învăţat cele mai proaste lucruri din viaţa mea. Şi cele mai incorecte.
Sexul?
Nu!
Fumatul?
Mai rău!
Băutura, drogurile?
Nu fumează, nu bea. Nicioadată să nu trădezi un prieten! Niciodată să nu-l bârfeşti, niciodată să nu iasă dintre voi doi ce s-a-ntâmplat, prietenul e cel mai important, întâi el şi după aia tu! Dacă la 2 noaptea te trezeşte şi spune că vrea un pahar cu apă, că îi e lene să se ducă în partea ailaltă să-l ia, tu te duci şi i-l aduci! Nu pui întrebări niciodată!
Dar nu sunt cele mai proaste lucruri…
Păi, după aia urma să-mi iau muuuultă… pe chestia asta, pentru că toată lumea mi-a tras-o prin toate găurile. Dar eu credeam c-aşa e lumea făcută. Că, Mircea fiind singurul meu prieten, am trăit ca sub un clopot de sticlă. S-a ridicat clopotul şi eu… hai să fim prieteni! Şi, jap! Stai, că nu era bine aşa! După aia ne-am schim bat cumva. Ceea ce se numeşte iubire peste limite din par tea mea faţă de el, sunt convinsă că şi din partea lui faţă de mi ne, în ciuda faptului că nu vorbim – ne e şi ruşine unul de altul. Odată ni s-a întâmplat să ne întâlnim la o şedinţă foto şi atât de dor ne era, şi-atât de mult am fi vrut să ne vedem şi ne era frică să ne vedem, încât eu am coborât geamul maşinii, Mircea era pe trotuar şi vorbeam la telefon, în condiţiile în care eram unul lângă altul…
Eleva porno rupe tăcerea
Lasând la o parte faptul că întreaga Românie a fost acaparată de către ştiri despre eleva porno, unele titluri din ziare referitoare la ea sunt de-a dreptul hilare. Cum adică rupe tăcerea? În viziunea mea, ar fi bine să nu vorbească. Să stea să-nghită. Dar să nu rupă, fraţilor nicio tăcere.
Hehe… România e ţara mea… o iubesc nescups :)))))))))))))
Hoţii de lebede
Ieri a fost una dintre cele mai faine zile din viaţa mea. Am stat la masă cu scriitoarea mea preferată, am discutat despre cărţi, despre şansele unui tânăr scriitor de a se afirma. Cartea pe care a scis-o, şi pentru care a primit 2 milioane de doalri în avans se numeşte The Historian, în România “Colecţionarul de Istorie”, publicat la RAO.
Elizabeth Kostova este o femeie incredibilă şi am învăţat multe lucruri de la ea. Am aflat şi cum se numeşte următoarea sa carte, pe care o va termina în viitorul apropiat. “The Swan Thieves” va fi o poveste fascinantă despre un psihiatru care primeşte cazul vieţii sale - un bărbat cu grave probleme psihice care a asaltat cu un cuţit o pictură din muzeul naţional de artă din Washington D.C.
Kostova este o autoare care va arăta întregii lumi că un bestseller nu trebuie să fie scris după o reţetă, poate fi cu adevărat literar. Abia aştept să citesc noua carte. Cu toate astea, vă recomad “Colecţionarul de istorie”. În continuare un scurt sinopsis al cărţii, de pe rao.ro
Intr-o noapte, scotocind prin biblioteca tatalui ei, o tinara de 16 ani face o descoperire stranie: un plic cu scrisori ingalbenite de vreme,adresate “dragului si nefericitului meu succesor“. Iar alaturi, o carte bizara, cu paginile complet albe, mai putin in mijloc, unde apare imaginea unui dragon insotita de cuvintul „Drakulya“. Aceasta carte este cheia unui infricosator mister, saminta unei obsesii care a dus la moartea multor oameni. De-a lungul secolelor, generatii intregi de istorici si-au riscat reputatia si viata in incercarea de a dezlega aceasta enigma si de a descoperi adevarul despre Vlad al III-lea (Tepes), cirmuitor al Valahiei medievale si aparator al crestinatatii impotriva cotropirii otomane, a carui domnie a inspirat legenda lui Dracula.
Acum este rindul acestei tinere de a continua cercetarile, intr-o calatorie care ne va purta de la Amsterdam la Paris, Istanbul, apoi linga Bucuresti –la Manastirea Snagov –, in Ungaria si Bulgaria, pe urmele misterului care umbreste trecutul familiei sale si care se leaga indisolubil de un rau stravechi, nemuritor.
Aceasta carte nu este o poveste singeroasa cu vampiri, ci un thriller istoric remarcabil, care tine cititorul cu sufletul la gura pina la ultima pagina,imbinind faptele reale cu fictiunea, prezentul cu trecutul, povestirea la persoana intii cu fragmentele de jurnal, scrisori, documente. Colectionarul de istorie este un roman istoric si psihologic deopotriva, cu o scriitura literara rafinata. A fost publicat in 37 de tari, stirnind entuziasmul editorilor, criticilor si cititorilor, si e pe cale sa devina un bestseller mondial.
Vremuri…
Am inceput sa scriu acum vreo patru ani. Ce vremuri… Blogosfera era altfel, nu erau asa de multi bloggeri, nici unul nu faeca bani din asta. De aceea toti scriau pentru ca le place, nu fiindca sperau sa faca bani din asta. Desigur, au ramas si exista multi blogeri care scriu din placere si pe langa asta fac si o caruta de bani.
Еrau vremurile acelea când Arhi era Cetin şi îl înjura pe Zoso de mama focului (ca de altfel 80% din blogosferă), era Subiectiv cu materiale la fel de bune ca şi astăzi, era Krossfire cu relatări interesante despre orice, Jeg înjurat şi atunci de mulţi, piticu, Gramo, fulgerică, nihasa şi mulţi alţii de care nu îmi aduc aminte chiar în acest moment. Nimeni faimos n-avea blog.
Apoi a venit tolontan, care a fost printre primii hyper-bloggeri faimoşi, urmat de alţii gen Năstase şi Iliescu, si mai noi de Mircea Badea. Se născuse o altă generaţie de bloggeri. Au apărut şi alţii pe parcurs. Îi mai citesc, când apuc pe Buddha, Comănescu, Olix, Mănac, Cabral, Driha, Ciutacu, Chinezu, Dono şi dordzbor.
Totuşi regret acele vremuri. Erau mai simple, mai amuzante…
mariusnicolescu.wordpress.com
Am importat toate insemnarile de pe mariusnicolescu.wordpress.com aici. Peste 800 de insemnari si 3000 de comentarii. Ce vremuri…
Problema mea e alta. mariusnicolescu.wordpress.com inca primeste peste 150 de vizitatori pe zi, desi nu am mai scris acolo din noiembrie 2007. Este incredibil. M-as intoarce sa scriu acolo, de vreme ce inca exista momentum, insa nu stiu daca e alegerea cea mai potrivita. Astept niste comentarii de la voi. Sa ma intorc pe mariusnicolescu.wordpress.com, sau sa cresc acest blog. A treia varianta ar fi sa las numai video aici si sa scriu acolo.
Chiar as fi recunoscator sa ma ajutati in aceasta dilema.
Raportul lui Nicolescu 28 (2 decembrie 2008)
Astazi vorbesc despre rezultatele finale ale alegerilor din Romania, si despre calitatea talk-showurilor de la antena 3.
Raportul lui Nicolescu 27 (in English)
Today we talk about politics in Romania and how the people are playing the field. Deputy Anca Constantinescu and Senator Marius Marinescu decided to fight with water during a televised debate on B1 TV Bucharest. The result you can see here with subtitles.